Decalogul unui copil autist. 2. SIMŢURILE MELE SUNT DIFERITE ŞI NU SE SINCRONIZEAZĂ


Imaginile, sunetele, gusturile şi senzaţiile obişnuite, pe care cineva nu le observă în mod normal, pot fi dureroase pentru mine.

Uneori, mediul în care trăiesc, deşi normal, mie îmi poate părea ostil. Ştiu că par retras, nervos sau rău, dar eu doar încerc sa mă apăr.
Un simplu drum până la magazin poate fi aproape… o agonie, pentru mine. Auzul meu este extrem de fin (sunt hiperacut). Zeci de persoane care vorbesc în acelaşi timp, muzică, zgomote, oamenii care tuşesc, strănută, cauciucuri care scârţâie…, boabe de cafea care cad într-o cană, copii care plâng (sau râd temperamental) – eu le aud pe toate în acelaşi timp, oricât de îndepărtate ar fi. Creierul meu le procesează pe toate şi este suprasolicitat!
Simţul meu olfactiv este şi el extrem de sensibil. Peştele, în piaţă, ei bine, eu ştiu când nu este prea proaspat; ştiu dacă tipul de lângă noi nu a făcut duş astăzi; ştiu când bebeluşul din faţa noastră are nevoie sa îi fie schimbat pampersul… Uneori, îmi vine să vomit de la toate mirosurile pe care le simt atât de puternic!
Iar ochii mei… sunt agresaţi atât de des! Lumina fluorescentă nu doar că este prea puternică, dar mai şi licăreşte. Spaţiul din jurul meu pare că se mişcă, lumina distorsionează obiectele şi mă face să preţuiesc… penumbra.Simt că sunt atât demulte obiecte încât nu pot să mă concentrez, să le văd pe toate. Creierul meu poate compensa cu viziunea de genul „tunel”. Uneori, parcă nici nu pot înţelege unde sunt „eu”, în tot acest spaţiu înconjurător.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s