0

Conferința Națională de Analiză Aplicată a Comportamentului. Ediția II, 11 – 12 mai 2013

www.conferinta-aba.ro
Asociația de Terapie Comportamentală Aplicată (ATCA) http://www.asociatiatca.ro si Asociaţia Help Mălin http://www.helpautism.ro anunță organizarea celei de-a doua ediții a “Conferinței Naționale de Analiză Aplicată a Comportamentului”- în perioada 11 – 12 mai 2013, la Crystal Palace Ballrooms, București, in parteneriat cu
Asociația de Psihoterapii Cognitive și Comportamentale din România (APCCR) http://www.psihoterapiecbt.ro/ si Asociatia Romana de Psihiatrie a copilului si Adolescentului si Profesii Asociate (ARPCAPA) http://arpcapa.ro/
Numărul mare de participanți ai primei ediții, precum și solicitările din ce in ce mai mari de formare în bazele Analizei Aplicate a Comportamentului-ABA, ne-au determinat în a organiza cea de-a doua ediție a conferinței. La această ediție sunt invitați lectori internaționali, alături de cei mai renumiți lectori români care excelează în Analiza aplicată a comportamentului, acreditați BCBA (Board Certified Behavior Analysts) http://conferinta-aba.ro/?page_id=12. Ei vor aborda subiecte de interes major în domeniu și vor fi prezenți, de asemenea, pentru a răspunde oricăror întrebări venite din partea participantilor.
Vor fi prezenti, in calitate de invitati speciali: Doamna Prof. Dr. Iuliana Dobrescu (Doctor în Medicină, Medic Primar Neuropsihiatrie Infantilă, Clinica de Psihiatria Copilului și Adolescentului, Sp. Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, Profesor Universitar Catedra de Psihiatria Copilului și Adolescentului UMF Carol Davila, București, presedinte onorific http://arpcapa.ro/ro/membri/ si Prof. Daniel David, profesor “Aaron T. Beck” de psihologie clinică şi psihoterapie (ştiinţe cognitive clinice) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.
In calitate de lectori, invitatii speciali ne vor putea trasmite detalii relevante in priviinta decontararii, cat de curand, a terapiilor cognitiv comportamentale in cazul copiilor diagnosticati cu TSA.
Conferința va fi acreditată de Colegiul Psihologilor din România, psihologii cu drept de liberă practică beneficiind de credite.
Participarea va fi gratuită în limita a 360 locuri pentru părinții copiilor cu TSA, studenți, precum si pentru cadrele didactice înscrise in Programul TiA – Fii Tânăr in Acțiune! Și tu poți ajuta la Diagnosticare și Intervenție Precoce in Autism, program derulat prin finatare a Comisiei Europene, Actiunea 1.2. Initiativa a tinerilor.
Detalii despre conferință, cât și despre înscrieri pot fi găsite accesând site-ul http://www.conferinta-aba.ro.
Ne vor fi Parteneri: Asociația pentru intervenție terapeutică în autism (AITA), Asociația New Odissey, Asociația Puzzle România.

Asociatia Help Malin
Membra FEDRA (Federatia pentru drepturile si resursele persoanelor cu autism),
Membra a Coalitiei O singura voce pentru dizabilitate

Presedinte – Daniela Bololoi
tel .0727.228.551
daniela.bololoi@helpautism.ro

Manager de Programe – Mariana Hanganu,
tel. 0720.228.551
mariana.hanganu@helpautism.ro,

Advertisements
0

Povestea celui care a învins autismul

“Problema cu părinţii este că am întâlnit mulţi care neagă că micuţii lor ar avea vreo problemă”, susţine N.D.. Este cel care a adus terapia ABA în România. Părinte de copil diagnosticat cu autism. “Alţii spun că, dacă li s-a spus că al lor copil are note autiste, înseamnă că nu e autist. Apoi mai sunt şi doctorii cărora le e teamă să pună un diagnostic mai devreme de 4-5 ani, când e târziu deja. Incidenţa bolii este aceeaşi şi la noi ca peste tot în lume, un copil din cca. 200 are autism.
Psihologi specializaţi pe autism în România? Nu există aşa ceva. În Marea Britanie, Norvegia şi Spania sunt centre specializate pe comportamental. Olandezii lucrează individual. Sunt mai multe terapii TEACCH, PECS. Acestea rezolvă partea de frustrare a copilului, ajutându-l să comunice. Mai e şi terapia prin joacă. Singura care dă rezultate spectaculoase e ABA.
PECS, de exemplu, se bazează pe pictograme. Copilul e învăţat să facă frază punând cap la cap mai multe pictograme. ABA te poate învăţa orice şi poate prelua şi PECS în sistem. Mai există şi terapia TEACCH care înseamnă să convergi lucrurile din jur la plăcerile copilului. La ABA e invers: îl obligi pe copil să se întoarcă la lume. Astfel că celelalte terapii nu au ca rezultat copii recuperaţi, ci sunt paliative.”

Părintele duce greul terapiei
“Când am aflat de problema copilului, în România la vremea respectivă era blank (n.r. gol). Văzând asta, am plecat în Statele Unite şi am aflat care sunt toate terapiile. Am cumpărat cărţi ca să înţelegem. Doar ABA ne-a oferit o şansă, astfel că n-a fost greu de ales. ABA nu ţi-o poate impune cineva. E o chestiune copleşitoare ca părinte. 50% din terapie e pe umerii lui, astfel că numai părintele poate decide. Lumea mai face ABA şi după ureche, ameliorează anumite aspecte, de aceea nu prea au rezultate.
Problema din România este că momentan nu avem niciun consultant acreditat internaţional BCAB, adică o diplomă ce se obţine greu. Stadiile prin care trebuie să treacă un astfel de specialist sunt următoarele: după ce termini Facultatea de Psihologie, poţi deveni tutore la un copil, apoi senior tutore, având sub supraveghere mai mulţi copii, apoi faci un master de specialitate, după care-ţi poţi lua acreditarea BCBA.
ABA fără fonduri e zero. Pentru că această terapie necesită oameni, 3-4 tutori şi un consultant. Pentru fiul meu aduceam periodic un consultant din Marea Britanie, care evalua starea acestuia şi propunea cum va continua terapia. Costurile nu au cum să scadă sub 1.000 de euro pe lună.
Un copil autist se poate integra în grădiniţele şi şcolile normale. Mai ales la cele particulare care sunt mai deschise. Pentru băiatul nostru am văzut vreo 40 de grădiniţe până să ne hotărâm. Ni se spunea: autist, adică, nu aude? Sau: nu vi-l primim pentru că autiştii sunt violenţi.”

R., copilul care a arătat că se poate
“Povestea lui R. e următoarea: a fost diagnosticat când avea 2 ani şi jumătate. În următoarele 4-5 luni am consultat mai mulţi doctori, fiecare cu diagnosticul lui. Am început să săpăm, să vedem ce înseamnă autism. Un an de zile am zis că va trece de la sine, ca o răceală. O vizită la “Copii în Dificultate” şi un vis m-au şocat şi atunci am decis să lupt. Doctorii ne spuneau să ne învăţăm cu ideea, că după 18 ani îl băgăm într-un centru pentru bolnavi mintal şi gata. Ne-am dat seama că dacă nu facem noi ceva, altcineva nu va face. Am încercat totul: medicină, energie, medicină homeopată, biserică. Asta timp de doi ani. Când am auzit că sunt şanse, am luat avionul spre SUA şi ne-am documentat, am studiat terapii. Specialiştii din State ne-au îndreptat spre Marea Britanie. R. avea deja 5 ani. Era în 2003. De disperare, am învăţat tomuri întregi: dezlipeam capitole din cărţi, noaptea citeam cu soţia pe rând şi a doua zi discutam să vedem ce a înţeles fiecare. Am început să căutăm psihologi, am dat anunţuri în ziar că avem nevoie de psihologi pentru lucrul cu un copil autist. Am selectat la început 12. Le-am dat să înveţe, să citească, să ştie despre ce e vorba. În două luni au mai rămas 6. Cu oamenii ăştia stăteam de la 8:00 dimineaţa la 8:00 seara, şase zile din şapte. Nu acceptam să întârzie sau să perturbe în vreun fel activitatea cu copilul: interesele lui R. erau mai presus de orice.”

Primii paşi
“Practic, 45% dintre copiii cu TSA se pot recupera, la şansele lor contribuind genetica şi felul în care se lucrează cu ei. Trebuia să învăţăm rapid pentru că începusem terapia cam târziu, când R. avea deja 5 ani, de aceea am fost aşa draconici cu programul şi tot. Un tutore pleca la 5 dimineaţa de acasă ca să fie la timp la noi. Stăteam toţi de dimineaţa până seara cu el, cu rândul. Când unii lucrau într-o cameră cu R., restul privea pe monitor cum se lucra, de ce dura şi cât dura până dădea răspunsul. În plus, ne schimbam în ture ca să nu se ataşeze de cineva prea mult. Lucram cam 40 de ore pe săptămână. Totul a durat un an de zile. Au mai rămas 5 oameni care să facă terapie, dar oameni de mare calitate. Am început să-l ducem şi la grădiniţă câte două ore pe zi, după 6 luni. Începuse să vorbească, înţelegea cât de cât şi mai făcea pe el, dar nu aşa des. După acea perioadă de un an în care am făcut terapie intensiv, am mai urmat ABA încă un an şi jumătate.”

“R. e un copil normal, cu inteligenţă peste medie”
“După trei ani, am adunat două echipe de psihologi care nu ştiau background-ul copilului. Şi i-am rugat să-l evalueze în orb. Timp de 2-3 săptămâni îl evaluau în câte 2 şedinţe săptămânal. Rapoartele au arătat că R. e un copil normal, cu inteligenţă peste medie, cu o deficienţă minoră de atenţie. Atunci le-am pus pe masă cele trei certificate de handicapat de la Comisie, unde se preciza şi IQ-ul de 35. S-au supărat că nu le-am dat istoricul cazului.
Acum R. e la şcoală în clasa a III-a, a luat premiu cu coroniţă şi a trecut testul Cambridge cu maximum de puncte. E puţin peltic şi sâsâit. Logopeda, care ne-a zis că o plătim acuma degeaba, că defectele acestea de vorbire sunt uşoare, mai că nu ne-a înjurat la începutul terapiei că robotizăm copilul cu ABA. Acum e cel mai mare fan al terapiilor comportamentale. Dintr-un copil care nu scotea un cuvânt, avea sterotipii, făcea pe el, era practic o legumă, o umbră, acum e un băiat care are prieteni, merge la film, înoată, schiază, vorbeşte engleza perfect. Mai are o anumită naivitate socială, lipsă de ruşine şi anumite lipsuri empatice, dar pe acestea le vorm recupera din mers. La momentul respectiv prioritare erau alte lucruri.
În România pot spune că sunt cam 10 cazuri de succes. La succesul terapiei cel mai important lucru au fost părinţii. Un an de terapie ABA costă cel mai puţin în jur de 15 000 de euro, iar făcută profesionist – cam 25 000.

Citeşte mai mult aici.

_____________
În toamna anului 2008, Jurnalul Național pornea o campanie pentru conștientizarea autismului, în România. Cu permisiunea celor care, la vremea aceea, erau colegii mamei mele, voi relua pe acest blog poveștile despre copii asemeni mie și despre zbaterile părinților lor.

0

Copiii cu autism vor o viaţă normală


Nicio grădiniţă de stat nu l-a primit şi mai târziu l-au refuzat şi şcolile publice! E cazul unui băiat cu autism, şi nu e singurul. 3 200 de persoane au semnat o petiţie prin care cer măsuri pentru integrarea celor cu astfel de afectiuni. Petiţia a ajuns la guvern şi la ministerele Educaţiei şi Muncii.
Alexandru are 11 ani şi e un copil special. Până la doi ani a fost un copil normal. În urma unei operaţii de hernie bilaterala şi după anestezia aceea, că s-a trezit în timpul operaţiei, s-a declansat acest autism, povesteşte mama lui Alexandru.
Băiatul a fost diagnosticat cu o tulburare din spectrul autism acum aproape şapte ani. A făcut terapie ABA, logopedie. Mama a lucrat mult cu el şi acasă.
Părinţii au vrut să-şi înscrie copilul măcar la şcoală normală. A fost acceptat doar la şcoala ajutătoare.
Nu este singurul caz de discriminare, spun şi alţi părinţi ai unor copii cu autism. Se luptă pentru normalitate şi de cele mai multe ori sunt învinşi.
Liuba Iacoblev îşi doreşte ca fiica sa de 18 ani să fie pregătită pentru viaţa de adult. Fata e în clasa a IX-a, la o şcoală ajutătoare, dar rezultatele nu se văd.
Părinţii cer măsuri concrete antidiscriminare şi pentru integrarea celor cu tulburări de tip autist, indiferent de vârstă. Şi sunt cam 30 de mii, potrivit estimărilor.
Citeşte mai mul aici.
Sursa: TVR

2

Ana Maria Vasilescu. Miniaturizare

Eseu fotografic
Preţ de pornire licitaţie: 100 lei

Acest tablou a fost licitat de Ina cu 101 lei.

Pentru acest tablou a fost făcută o a doua ofertă, de 150 lei, din partea dlui Ioan Bălan, pe facebook, sâmbătă, 25 mai, ora 8 a.m., la postarea din grupul ARTĂ ŞI CARITATE. Mulţumim!

PENTRU ACEST TABLOU LICITAȚIA ESTE ÎNCHEIATĂ LA SUMA DE 150 LEI OFERITĂ DE Dl. IOAN BALAN

Informaţii despre alte tablouri licitate găsiţi aici.