0

Decalogul unui copil autist. 2. SIMŢURILE MELE SUNT DIFERITE ŞI NU SE SINCRONIZEAZĂ

Imaginile, sunetele, gusturile şi senzaţiile obişnuite, pe care cineva nu le observă în mod normal, pot fi dureroase pentru mine.

Uneori, mediul în care trăiesc, deşi normal, mie îmi poate părea ostil. Ştiu că par retras, nervos sau rău, dar eu doar încerc sa mă apăr.
Un simplu drum până la magazin poate fi aproape… o agonie, pentru mine. Auzul meu este extrem de fin (sunt hiperacut). Zeci de persoane care vorbesc în acelaşi timp, muzică, zgomote, oamenii care tuşesc, strănută, cauciucuri care scârţâie…, boabe de cafea care cad într-o cană, copii care plâng (sau râd temperamental) – eu le aud pe toate în acelaşi timp, oricât de îndepărtate ar fi. Creierul meu le procesează pe toate şi este suprasolicitat!
Simţul meu olfactiv este şi el extrem de sensibil. Peştele, în piaţă, ei bine, eu ştiu când nu este prea proaspat; ştiu dacă tipul de lângă noi nu a făcut duş astăzi; ştiu când bebeluşul din faţa noastră are nevoie sa îi fie schimbat pampersul… Uneori, îmi vine să vomit de la toate mirosurile pe care le simt atât de puternic!
Iar ochii mei… sunt agresaţi atât de des! Lumina fluorescentă nu doar că este prea puternică, dar mai şi licăreşte. Spaţiul din jurul meu pare că se mişcă, lumina distorsionează obiectele şi mă face să preţuiesc… penumbra.Simt că sunt atât demulte obiecte încât nu pot să mă concentrez, să le văd pe toate. Creierul meu poate compensa cu viziunea de genul „tunel”. Uneori, parcă nici nu pot înţelege unde sunt „eu”, în tot acest spaţiu înconjurător.

Advertisements
0

Decalogul unui copil autist. 1. SUNT UN COPIL

Autismul este o parte din mine.
Voi toți ceilalți sunteți un singur lucru? Sau sunteți ființe cu gânduri, sentimente, preferințe, idei, talente și vise?
Sunteți grași, slabi, miopi sau neîndemanatici? Acestea sunt probabil primele lucruri pe care le observă lumea la voi. Dar, cu siguranță,nu sunteți doar atât, nu-i așa?
Ca adulți, aveți posibilitatea să vă autodefiniți. Dacă vreți să subliniați o anumită caracteristică, o puteți face. Eu, copil fiind, nu am o personalitate încă bine conturată. Nimeni nu știe – încă – eu ce pot face sau ce pot deveni…
Dacă vă gândiți la mine și încercați să îmi găsiți doar o singură trăsătură caracteristică, s-ar putea ca așteptările voastre să fie prea mici.
Iar dacă mi se pare că voi, adulții, nu credeți că POT fi mai mult de atât, răspunsul meu firesc va fi: de ce să încerc?