Mihnea. Băieţelul care şi-a spus numele de Sfântul Nicolae



Terapia ABA dă roade, însă costurile ei sunt imense, pentru bugetul unei familii obişnuite din România

În ziua în care a împlinit un an, mama lui a intrat in spital. După cateva saptamani, când a revenit, a avut surpriza să-şi găsească băieţelul mai distant, dar a pus totul pe seama absenţei ei. Au urmat apoi luni în care comunicarea cu puştiul se făcea tot mai greu. Nu rostea nici un cuvânt, nu avea contact vizual. La doi ani deja semnele de întrebare ale părinţilor erau uriaşe. La 2 ani şi 3 luni (fără o zi), implacabilul diagnostic a fost pus: autism infantil. Era 1 martie şi soarta venise cu un mărţişor întunecat…

Pentru Simona, mama lui Mihnea Dan Chiriac, ziua de 1 martie 2013 avea să fie cea mai tristă din existenţa ei de mamă, care şi-a dorit cu ardoare copilul. După aproape un deceniu, băieţelul dorit venise pe lume, pe 2 noiembrie 2010, dar părea să fie sortit unei tăceri îndelungate. Când n-a vorbit la un an, au pus totul pe seama absenţei mamei de lângă el, timp de două luni, în perioada spitalizării. Când n-a vorbit la 2 ani, deja nu mai voiau să creadă în vorbele liniştitoare ale celor din jur şi-n exemplul etern, cu Blaga, cel “mut ca o lebădă” până la vârsta de 4 ani. La 2 ani şi trei luni, exact a doua zi după diagnostic, au început terapia. O terapie dificilă, tot mai obositoare (de la 2 ore pe zi, s-a ajuns şi la 6 ore pe zi), cu două rânduri de terapeuţi ABA, cu un psihoterapeut coordonator, apoi cu încă unul, pentru că ştiau asta: copilul lor merita orice efort.

Câştigurile terapiei ABA

După prima lună de terapie, Mihnea a învăţat să arate cu degetul (e ştiut că, de cele mai multe ori, acesta este un gest pe care copiii cu autism nu ştiu să-l facă, neînţelegându-i rosturile), după alte câteva luni, a început să îngaime câteva cuvinte simple – de fapt, o înşiruire de silabe care desemnau obiecte şi pe care părinţii şi terapeuţii învăţau ei să le identifice după gândul copilaşului. După 6 luni de terapie, deja cuvintele, vreo 13-14, erau mult mai clar rostite.

Apoi… apoi s-au întâmplat câteva mici minuni. Pe 2 noiembrie, când Mihnea a împlinit trei ani, le-a spus părinţilor lui: mamă şi tată. Pe 3 decembrie, de ziua mamei lui, i-a sărutat pentru prima dată. După prima lună de terapie, Simona îmi spunea: “E super…! Funcţionează. Ne aruncă mingea, stă liniştit pe scăunel, chiar dacă numai pentru câteva minute… Nu, nu vine încă la noi când îl strigăm. Dar va veni! Şi îi va spune şi “te iubesc” mamei lui…”. O admiram atunci pentru speranţa care îi încărca sufletul, pentru tenacitatea promisă a luptei ei pentru fiul atins de aripa unui înger rănit, de aripa autismului. A avut alături terapeuţii, părinţii, unchii şi mătuşile, bunicii şi pe.. Petra, verişoara lui cu numai 3 luni mai mare, care e prima lui tovarăşă de joacă şi, uneori, mica… dăscăliţă a lui Mihnea. Integrarea a început, pentru el, de acasă, din familie…

Mama lui Mihnea este învăţătoare. În toamna de dinaintea crudului diagnostic, reîntorcându-se la şcoală, i-a fost repartizat în clasă un copil cu ADHD (hiperactiv). A încercat să facă faţă provocării, să-l integreze, să-i facă pe ceilalţi copii să-l accepte, în ciuda deficitului de atenţie manifest al acestuia. În momentul diagnosticul lui Mihnea, primul ei gând a fost: “Trebuie să lupt pentru ca într-o zi puiul meu să poată merge la o şcoală obişnuită, alături de copii tipici!”. Ar fi fost o cruntă lovitură să fie nevoită tocmai ea, învăţătoarea atâtor generaţii de copii, să-şi trimită fiul la o şcoală specială.

Dar efortul acesta al ei, al lui Mihnea, al terapeuţilor, al întregii familii, este unul greu, care cere timp şi foarte foarte mulţi bani. Pentru Mihnea, deja, costurile terapiei se apropie de 2.000 de euro pe lună. Pentru a face faţă acestei situaţii părinţii lui au început o luptă continuă. De Rusalii, au organizat un prânz caritabil (mulţumiri speciale inimoslui bucătar Silvian Scornea, căpitanul nejucător al echipei olimpice de bucătari juniori a României!), la care au strâns banii necesari pentru o lună. Dar câte luni de terapie îi aşteaptă! Câţi ani…! Pe pagina de facebook, ca şi pe saitul special creat pentru susţinerea terapiei copilului – www.prieteniiluimihnea.wordpress.com – au fost listate o serie de obiecte (tablouri, cărţi şi CD-uri cu autograf) pe care oameni de bine le-au donat pentru a fi licitate în beneficiul lui… Unele s-au dat relativ repede, altele aşteaptă încă un viitor proprietar, care să lase, în schimbul lor, un mic obol ce va fi folosit pentru susţinerea terapiei.

Rezultatele obţinute în urma terapiei ABA – bagajul (mic, deocamdată) de cuvinte al lui Mihnea, faptul că i-au auzit în sfârşit glasul, zâmbetul lui, sărutările (la care abia îndrăzneau să se gândească acum o jumătate de an) – îi motivează pe părinţi să continue pe acest drum.

Pentru donaţii

De Sfântul Nicolae, băieţul acesta cu ochi plini de viaţă şi-a rostit pentru prima dată numele. Puţin stâlcit!… “Mi-nea… Mi-nea…”, silabisea el, spre bucuria părinţilor. “Aşteptăm momentul în care ne va spune «te iubesc»”, îmi mărturiseau ei. Ei sunt conştienţi că pentru fiecare achiziţie în planul comunicării sociale îi aşteaptă însă săpămâni şi luni de terapie. Costurile sunt foarte mari, iar legislaţia românească nu permite (deocamdată) decontarea nici unui minut din terapia aceasta care dă şansa unei recuperări şi a integrării sociale. Fără terapie, copiii cu autism sunt condamnaţi să rămână în “lumea lor”, să ajungă adulţii asistaţi social de mâine. Până la reglementarea acestor situaţii absurde, greul costurilor terapiei cade pe părinţi, acei părinţi care nu abandonează lupta pentru viitorul copilului. Iar singura lor şansă de a putea susţine şi financiar acest efort, pentru cei mai mulţi, rămâne gestul caritabil al semenilor.

Dacă vreţi să fiţi de folos, să dăruiţi din puţin dv. pentru ca Mihnea să înveţe să numească lumea dimprejurul lui, o puteţi face donând într-unul dintre următoarele conturi: în LEI – în contul RO31BRDE410SV75821184100, deschis la BRD, pe numele Chiriac Şerban Alexandru; în EURO: – în contul RO38CARP030100608635EU01, deschis la Banca Carpatica, sucursala Câmpina, pe numele Chiriac Şerban Alexandru.

De asemenea, nu uitaţi că, după Sărbători, va începe un an nou, în care puteţi decide unde donaţi cei 2% din impozitul pe venitul global (pentru persoane fizice) sau cei 20%% din impozitul pe profit (pentru persoane juridice). Ar putea fi redirecţionate aceste sume în contul lui Mihnea, care are nevoie de o terapie adecvată pentru a se integra complet lumii noastre, lumea “oamenilor tipici”, obişnuiţi…

Advertisements

One thought on “Mihnea. Băieţelul care şi-a spus numele de Sfântul Nicolae

  1. Pingback: Ce NU-ți doresc eu ție, dulce Românie! | Radu Ștefan prezintă: Blogu' cu de toate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s