„Hormonul dragostei” ii ajuta pe copiii cu autism sa socializeze

Cercetatorii americani au ajuns la concluzia ca un singur „puf” nazal cu oxitocina, supranumita si „hormonul dragostei”, poate ajuta la o mai buna functionare a creierului copiilor cu autism.
In urma unui studiu orb, efectuat pe 17 copii cu autism cu varste cuprinse intre 8 si 16 ani si jumatate, oamenii de stiinta de la Yale School of Medicine au ajuns la concluzia ca oxitocina este responsabila de imbunatatirea activitatii acelei parti a creierului care este responsabila de prelucrarea informatiilor sociale.

Dezvoltarea copiilor cu autism

Autismul este tulburarea centrala din cadrul unui intreg spectru de tulburari de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburarilor autismului/autiste. Pentru copilul care sufera de autism, jocul este la fel de important ca in cazul oricarui copil. Prin intermediul jocului, cei mici isi dezvolta noi abilitati, insa pas cu pas. Nu toti copiii sunt la fel, astfel ca si procesul de invatare este diferit. Din acest motiv, este nevoie ca cei mici sa aiba un program personalizat care sa le permita sa-si dezvolte potentialul la maximum.

Psihologul Andreea Maxim explica pe site-ul http://www.autism-aita.ro cele patru etapele in dezvoltarea jocului.

In primul rand, exista jocul manipulativ. La opt saptamani, copilul exploreaza mediul, descopera placerea in experientele senzoriale si invata sa anticipeze efectele obiectelor. Jocul combinativ apare la varsta de opt luni, cand copilul descopera relatiile dintre obiecte.

La doi ani, este etapa jocului functional. Acum, copilul foloseste obiectele in mod adecvat. De exemplu, ia o cana si se preface ca bea. Astfel, copilul invata despre abilitatea de a imita.

Citeste articolul integral aici.

Revista presei… pentru prietenii copiilor cu autism (22)

Romania libera

DRAMA copiilor cu autism din România: “Să fii bolnav şi să fie un lux să te tratezi; copiii nu merită asta”

Terapia pentru un copil cu autism se ridică la peste 2.000 de lei pe lună. Pentru părinţii fără venituri sau cu venituri mici, este aproape imposibil să poate suporta aceste costuri. În aceste condiţii, în 35 de judeţe din ţară şi în Bucureşti au fost înfiinţate, în parteneriat public-privat, primele centre gratuite de consiliere şi asistenţă pentru copiii şi tinerii cu autism. Acolo, însă, copiii beneficiază de numai câteva ore de terapie pe săptămână, din cauză că numărul specialiştilor este insuficient.
Următorul pas, spun în cor părinţii şi terapeuţii, ar trebui să fie deschiderea de noi centre gratuite şi decontarea terapiei necesară copiilor cu autism.
700 lei este indemnizaţia pe care statul i-o alocă fetiţei Elenei din Bucureşti, pentru că suferă de tulburare cu spectru autist. Mama ei investeşte de aproape trei ori mai mult pe lună pentru terapie, în condiţiile în care salariul Elenei este de 1.600 lei.
“Ar trebui să fie mai multe centre gratuite, la care să aibă acces toţi copiii, să se gândească şi la părinţii care nu au (venituri, n.red.). Să fii bolnav şi să fie un lux să te tratezi… copiii nu merită asta”, a povestit Elena.
Cazul ei nu este singular: în România trăiesc, oficial, 6.093 de copii cu tulburare cu spectru autist, conform datelor furnizate RL de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Un număr mult mai mic decât cel real, susţin părinţii copiilor cu autism. „Mulţi părinţi trec cu greu peste şocul diagnosticului şi nu-şi înregistrează copilul”, explică Nicoleta din Galaţi, mama unui băiat diagnosticat cu tulburare de spectru autist în urmă cu trei ani.

Citeste mai mult aici.

Peste 1.300 de persoane cu autism, ajutate să învingă boala

Un număr de 1.332 de persoane cu autism au beneficiat în ultimii trei ani de servicii specializate în cadrul unor centre deschise de Fundaţia Romanian Angel Appeal, în parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi direcţiile sociale de la nivelul judeţelor ţării, în cadrul proiectului cu finanţare europeană “Şi ei trebuie să aibă o şansă!”.

La sfârşitul celor 3 ani de lucru au fost deschise 40 de centre de consiliere şi asistenţă pentru persoane cu autism şi familiile lor în 35 de judeţe ale ţării şi în Bucureşti, oferind servicii gratuite.

În cadrul proiectului au fost înscrişi 1.200 de medici de familie şi pediatri la cursuri on line, dintre care 400 sunt deja absolvenţi.

Autism Agerpres“Proiectul a pornit de la dorinţa de a răspunde unei părţi a problemelor identificate în rândul comunităţii persoanelor afectate de autism. Semnele sunt multiple, combinaţia semnelor este importantă şi lipsa de informare şi instruire agravează integrarea. Principala reuşită o reprezintă dezvoltarea reţelei de servicii pentru persoanele cu autism”, a declarat Adelaide Katerine Tarpan, managerul proiectului, cu ocazia conferinţei care marchează închiderea lui.

Proiectul a avut o durată de 3 ani şi a fost cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.

În România, la nivelul anului 2012, erau declarate 7.179 de persoane diagnosticate cu autism (conform Ministerului Sănătăţii). Incidenţa autismului este de 1 la 88 de persoane, conform unui studiu publicat de Centrul pentru Controlul Maladiilor din Atlanta, SUA. Pentru ţara noastră specialiştii estimează cel puţin 15.000 de persoane cu autism.

Afla mai mult aici.

 

 

Echitaţia – terapie pentru copiii cu autism

“Echitaţia te ajută să ai relaţii etice, corecte cu ceilalţi. Pe cal nu îl poţi păcăli. Inconştient acţionezi corect.” “Calul are rolul de socializare şi reabilitare socială. Uneori poate fi mai uşor să relaţionezi cu un cal decât cu un om, iar apoi transpui ce ai învăţat de la cal în relaţia cu oamenii.”

Autismul, tratat la negru

Plătiţi acum pentru a nu plăti toată viaţă pentru un handicapat!”Băgaţi copilul la nebuni şi faceţi altul”. “Nu aveţi cum să-l trataţi. Dacă nu-l băgaţi acum într-un centru, copilul vă va omorî când se va face mare”. “E autist, doamnă, nu e vina nimănui. Ce-i aia autism?! Adică la 20 de ani copilul dumneavoastră n-o să ştie care e stângul şi care e dreptul”. Şi medicamente, de obicei din cele care se dau schizofrenilor, Ripsolet şi Rispen. Acestea sunt câteva dintre soluţiile de “tratament” oferite de medicii psihiatrii copiilor diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist, în România.

De terapiile comportamentale prea puţini medici psihiatri au auzit şi încă şi mai puţini le prezintă părinţilor această posibilitate, deşi sunt decenii bune de când în alte ţări se recomandă şi se practică terapiile, cu rezultate excelente pentru micuţi. Existenţa unor studii în Statele Unite şi Marea Britanie, care demonstrează că terapia ABA (Applied Behavior Analisys, n.r. analiza comportamentală aplicată) poate recupera aproape jumătate din copiii diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist (TSA) şi îi poate integra în învăţământul de masă, nu reprezintă argumente suficiente pentru specialiştii români. Aceştia preferă să rămână la nivelul profesional de acum zeci de ani, când autismul nici nu se preda în facultăţi şi să refuze să dea un banal “Google” pentru a vedea noutăţile din domeniu.

TERAPIA CARE DĂ O ŞANSĂ
Ce înseamnă ABA? Conform site-ului http://www.autism.ro, ABA reprezintă “un program de învăţare, folosit pentru prima dată de Dr. Ivar Lovaas de la UCLA în anii ’60, care lucrează sistematic la înlăturarea “trăsăturilor” autismului, pâna când copilul nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru a se considera că are această afecţiune. Sistemul este intensiv (până la 40 de ore pe săptămână), dar s-a dovedit a avea extrem de mult succes în aproape toate cazurile de autism. Sistemul de învăţare ABA divide orice sarcină în sarcini mai mici şi pune un accent foarte mare pe răsplătirea copilului atunci când lucrează bine.” Pentru rezultate cât mai bune se recomandă ca terapia să fie începută la vârste fragede, până la 6 ani.

PRIMUL COPIL AUTIST DIN ROMÂNIA, RECUPERAT PRIN ABA
Terapia a ajuns în ţara noastră în 2003 când, doi părinţi disperaţi, cărora medicii le spuseseră să se înveţe cu ideea că fiul lor R. e autist şi să-l bage într-un centru, au plecat în SUA, apoi în Marea Britanie şi au venit cu know-how-ul (n.r. cunoştinţe specifice). R. a fost diagnosticat când avea 2 ani şi jumătate. În următoarele 4-5 luni părinţii au consultat mai mulţi doctori, fiecare punea un alt diagnostic. “Un an de zile am zis că va trece de la sine, ca o răceală. O vizită la centrul fundaţiei “Copii în Dificultate” care se ocupă de autişti şi un vis m-au şocat şi atunci am decis să lupt”, îşi aminteşte tatăl băiatului, D.N. Părinţii au încercat mai multe soluţii pentru copilul lor: energie, medicină homeopată, Biserică. Asta timp de doi ani. “Când am auzit că sunt şanse, am luat avionul spre State şi ne-am documentat, am studiat diverse terapii. Specialiştii ne-au îndreptat spre Marea Britanie. R. avea deja 5 ani. De disperare, am învăţat tomuri întregi: dezlipeam capitole din cărţi, noaptea citeam cu soţia pe rând şi a doua zi discutam să vedem ce a înţeles fiecare. Am dat anunţuri în ziar că avem nevoie de psihologi pentru lucrul cu un copil autist. La început am selectat 12 persoane: le-am dat să înveţe, să citească, să ştie despre ce e vorba. În două luni au mai rămas 6. Cu oamenii ăştia stăteam de la 8:00 dimineaţa la 8:00 seara, 6 zile din 7. Nu acceptam să întârzie sau să perturbe în vreun fel activitatea cu copilul: interesele lui R. erau mai presus de orice”, povesteşte D.N.
După 6 luni de lucru intensiv, dintr-un copil care nu scotea un cuvânt, avea stereotipii, făcea pe el, “o umbră”, cum îşi aminteşte tatăl, băiatul a început să vorbească, înţelegea ce i se spunea, nu mai făcea pe el la fel de des. Pentru socializare, R. mergea 2 ore pe zi la grădiniţă. Timp de un an de zile s-a lucrat 40 de ore de ABA pe săptămână.

Citeşte tot articolul aici.

_____________
În toamna anului 2008, Jurnalul Național pornea o campanie pentru conștientizarea autismului, în România. Cu permisiunea celor care, la vremea aceea, erau colegii mamei mele, voi relua pe acest blog poveștile despre copii asemeni mie și despre zbaterile părinților lor.

Cum poti afla inca de la nastere daca bebelusul tau risca sa faca autism

Riscul unui nou nascut de a avea autism poate fi identificat inca din prima ora de viata prin examinarea si identificarea unor anomalii ale placentei.
Harvey Kliman, cercetator la Universitatea Yale, sustine ca examinarea si identificarea unor anomalii la nivelul placentei poate anunta, cu o probabilitate foarte mare, riscul aparitiei autismului. Statistic, unul din 88 de copii are o tulburare din spectrul autist sau afectiuni complexe de dezvoltare a creierului care afecteaza evolutia sa sociala si capacitatea de comunicare, scrie Webmd.
Identificarea de la nastere a unui risc major de aparitie a unor forme autiste este un beneficiu imens in tratarea acestora, in conditiile in care in mod normal primele semne ale autismului apar in jurul varstei de 2-3 ani sau chiar mai tarziu. Identificarea rapida face tratamentele mult mai eficiente.
In timpul sarcinii, placenta alimenteaza copilul nenascut cu sange, prin care ii sunt transmise acestuia oxigen si substante nutritive.
Citeşte mai mult aici.