Despre mine

Mă numesc Mihnea-Dan Chiriac. M-am născut pe 2 noiembrie 2010 și cred că, în ziua aceea, toamna nu și-a mai găsit locul în casa părinților mei. A fost o zi de primăvară. Încă de când am venit pe lume, părinții meu au așteptat cu sufletul la gură clipa în care îi voi striga… Mamă! Tată! Ziua în care voi întoarce privirea spre ei atunci când mă vor striga pe nume. Nu am făcut-o încă, iar în primăvara lor bat câteodată ploi reci de toamnă.

Am 2 ani și jumătate. Nu am rostit nici un cuvânt. Într-o zi, un doctor mi-a pus un diagnostic care poate explica de ce nu sunt asemeni altor copii. Am fost diagnosticat cu AUTISM și, de la începutul lunii martie 2013, fac terapie ABA. Pentru a deveni din autist artist, spun părinții mei. Au văzut, probabil, cum mă joc cu umbrele, pe perete… Oare ei înțeleg ce vreau eu să le spun? Dacă o întrebi pe mama despre terapia mea și despre cum “evoluez”… îți va spune: “E super…! Funcționează. Ne aruncă mingea, stă liniștit pe scăunel, chiar dacă numai pentru câteva minute… Nu, nu vine încă la noi când îl strigăm. Dar va veni! Și îi va spune și “te iubesc” mamei lui…” Mama mea e cel mai curajos om pe care îl cunosc…

Da, îi voi spune într-o zi că o iubesc. Dar am nevoie de prieteni, am nevoie de ajutorul vostru ca să pot continua această terapie, 2-3 ani așa cum ne-au recomandat medicii. Și să continuăm și tratamentul cu medicamente, și toate acele proceduri complicate despre care mama citește mereu și vrea să afle cât mai multe, ca să mă poată ajuta.
Vreți să fiți prietenii mei?